Ieri am început să scriu o postare pe blog în care povesteam despre ce profesie am, cum am ajuns aici și de ce o consider deosebit de interesantă în zilele noastre. Peste tot auzim despre sustenabilitate, produse bio, reciclare, soluții ecologice, companii care se preocupă de mediu – și aș putea continua la nesfârșit. Dacă astăzi iei în mână un produs obișnuit, vei găsi o mulțime de informații pe el. Uneori, e chiar derutant să vezi cât de multe lucruri sunt comunicate. Cei mai mulți oameni, desigur, pur și simplu cumpără produsul, îl folosesc și îl aruncă atunci când nu mai au nevoie de el. Dar când vezi prețul, probabil te întrebi și tu: „Ce naiba? De ce e atât de scump?” Până la urmă, cu câțiva ani în urmă, același produs era mult mai ieftin, poate doar ambalajul să se fi schimbat. Deci, ce s-a întâmplat?
Să luăm ca exemplu un produs obișnuit, să zicem o cutie mică de Coca-Cola. Pe ambalaj vei găsi numele brandului, volumul net, ingredientele, informațiile nutriționale (energie, grăsimi, carbohidrați, proteine, sare), instrucțiunile de depozitare, locul de proveniență, datele producătorului și distribuitorului, codul de bare, informațiile despre alergeni (dacă există) și data expirării. Aceste date trebuie neapărat să fie prezente conform legislației UE, altfel produsul nu ar putea fi pus în vânzare.
Dar ce mai adaugă producătorii pe lângă aceste informații obligatorii? Din ce în ce mai multe detalii legate de sustenabilitate apar pe ambalaj. De exemplu:
Reciclabilitate: Cutia este complet reciclabilă, ba chiar adesea este fabricată din materiale reciclate.
Reducerea amprentei de carbon: În timpul producției se acordă atenție minimizării emisiilor de dioxid de carbon.
Certificări de sustenabilitate: Simboluri care atestă că produsul a fost fabricat în mod prietenos cu mediul.
Producție locală: Cutia este fabricată local, ceea ce reduce transportul și, implicit, impactul asupra mediului.
Returnabilitate: Cutia este returnabilă și reciclabilă.
Dar de ce pun aceste informații pe ambalaj dacă nu sunt obligatorii? De ce cheltuie companiile bani pentru asta?
Legătura dintre sustenabilitate și afaceri
De fapt, nicio legislație nu impune menționarea acestor informații legate de sustenabilitate. Sigur, există excepții, dar, în general, aceste date nu sunt obligatorii. Atunci de ce apar pe ambalaj? Răspunsul simplu: pentru bani. Companiile cheltuie sume mari pentru aceste informații deoarece, pe termen lung, este o afacere bună. Mulți ar spune că este doar marketing sau „greenwashing”, dar motivul este mai profund.
Sustenabilitatea devine din ce în ce mai importantă. Tot mai multe deșeuri se acumulează la nivel mondial, iar multe țări sunt deja suprasaturate de munți de gunoi. Ca urmare, guvernele au adoptat legi stricte pentru protecția mediului, pentru a face țările lor mai curate. Acest lucru a creat un sistem în care diverse companii și-au asumat gestionarea deșeurilor – bineînțeles, nu gratuit. Statul a oferit stimulente financiare și reduceri de taxe pentru astfel de companii, încurajându-le. Astfel, mediul a devenit mai curat, iar sistemul a funcționat.
Când astfel de sisteme funcționează, alte țări urmează exemplul. Uniunea Europeană a adoptat reguli comune privind sustenabilitatea, iar acest lucru încurajează companiile să meargă în această direcție. UE emite diverse certificări, cum ar fi garanții de origine, unități de emisie ale UE și certificate de eficiență energetică, pe care companiile le pot obține dacă aplică practici durabile.
Certificate și comerț
O companie care, de exemplu, se ocupă de reciclare poate obține certificate de la UE. Aceste certificate sunt adesea vândute altor companii care nu reciclează, dar doresc să-și reducă amprenta de carbon. Astfel, o companie poate cumpăra un certificat pentru a face produsul să pară „mai verde” și pentru a obține reduceri de taxe din partea UE.
Prețurile acestor certificate nu sunt, însă, reglementate strict. Prețul certificatelor depinde în mare măsură de piață și de negocieri – așadar, dacă un comerciant este priceput, poate obține profituri semnificative. De exemplu, prețul unei garanții de origine (GO) este de 1-4 euro pe MWh, suficient pentru a acoperi producția a 15-20 de mii de cutii de aluminiu. Producătorii încorporează adesea aceste certificate în prețul final al produsului la un preț de 5-15 ori mai mare. Desigur, nu toți producătorii fac asta, dar din practicile de pe piață, este probabil ca astfel de marje să apară.
Concluzie
Sustenabilitatea și interesele economice sunt strâns legate. Unele companii investesc efectiv în tehnologii ecologice, în timp ce altele preferă să cumpere certificate pentru a-și reduce amprenta de carbon.
Rezultatul este același: consumatorul plătește un preț mai mare pentru produs, adesea fără a înțelege pe deplin de ce.
Aceasta este doar un exemplu dintre multe care arată cum sustenabilitatea influențează prețurile produselor și marketingul. În curând voi detalia și alți factori de acest fel, care au un impact semnificativ asupra pieței.
Comments